SPECII DE VANAT

SPECII DE VANAT 

Fazanul - Phasianus colehicus

Originar din fauna Asiei, fazanul a fost adus in Europa de greci si romani. Mai multe subspecii eliberate in terenurile de vanatoare s-au incrucisat si a rezultat fazanul ce s-a adaptat conditiilor de viata din Romania. Aici poate fi gasit in densitati mai mari la altitudini cuprinse intre 0 si 300m, unde trupurile de padure sunt relativ mici sau unde sunt tufarisuri si stufarisuri.

Apa si accesibilitatea hranei sunt factori ce ii imbunatatesc conditiile de viata. Lipsa perioadelor lungi cu acoperire de zapada fac ca terenurile de vanatoare din sudul si vestul tarii sa fie cele mai bune pentru aceasta specie. Tot aici fazanul se inmulteste in mod natural.

Perioada de vânatoare este cuprinsa intre 1 octombrie si 28 februarie. Metoda de vânatoare cea mai folosita este "la goana", unde gonasii sunt desi si bataile scurte. O alta metoda este vânatoarea cu câini, "la sarite", care poate oferi prin frumusetea ei clipe de neuitat.

Fazanul este cea mai importanta pasare din avifauna noastra cinegetica,prin raspandirea ei si crestarea numerica.

Masculul are o coada lunga bifurcata, iar penajul auriu cu pene pestrite alb cu negru, sau galben cu cenusiu. Capul este albastrui cu reflexe verzui. Femela are penajul de culori mai spalacite de nuante galben cu cenusiu. Fazanul provine din Asia Centrala si regiunea de sud din Caucaz. In prezent se cunosc ca. 30 de rase, toate fiind pasari active ziua, traind pe campuri cu terenuri cultivate, unde consuma de obicei o hrana de natura vegetala, iar noaptea se retrag in padure dormind in arbori. Este o pasare poligama (un cocos avand 5 -6 gaini), sedentara, care nu migreaza iarna ci numai in cautare de hrana. Femela depune in cuib 8 - 15 oua verzui sau brune pe care le cloceste din aprilie pana in iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a mentine constant efectivul de pasari exista in prezent crescatorii de fazani, puii eclozionand in incubatoare.

Apa si accesibilitatea hranei sunt factori ce ii imbunatatesc conditiile de viata. Lipsa perioadelor lungi cu zapada fac ca terenurile de vanatoare din sudul si din vestul tarii sa fie cele mai bune pentru aceasta specie. Tot aici fazanul se inmulteste in mod natural. Sezonul de vanatoare este cuprins intre 1 octombrie si 28 februarie.

Metoda de vanatoare cea mai folosita este "la goana" - gonacii sunt desi si bataile scurte. 0 alta metoda este vanatoarea cu caini, "la sarite", care poate oferi prin frumusetea ei clipe de neuitat.

Trofeul la faza il reprezinta penele frumoase;adeseori este retinut ca trofeu si neutralizat intreg fazanul.

 

Gâstele si ratele salbatice - Anseriformes

Speciile de gâste si rate din fauna României sunt specii sedentare, oaspeti de vara sau oaspeti de iarna. Balti, lacuri si râuri sunt biotopul lor natural, unde in functie de specie se pot concentra pâna la zeci de mii de exemplare. Gâsca de vara, gârlita, gârlita mica si gâsca de semanatura sunt dintre gâste, principalele specii de interes cinegetic. Dintre rate, rata mare domina tablourile vânatoresti, urmata de sarsela si rata mica.

Perioada de vânatoare este cuprinsa intre 15 august si 28 februarie pentru gâste si rata mare si se prelungeste pâna la 15 martie pentru sarsele si rate mici. Metodele de vânatoare sunt diferite si specifice locului. Cele mai folosite sunt pentru gâste pânda pe balta, când gastele pleaca sau se intorc de la câmp, pânda pe câmp pe directia locului de hranire, atunci când se stie partea in care se deplaseaza gâstele la culturile agricole si pânda pe lan atunci când se stiu locurile de hranire si sunt posibilitati de adapost. Pentru rate, apropiatul cu câine aportor, acolo unde terenul permite deplasarea pe apa, pe mal sau din barca si pânda la locurile de pasaj sunt metodele cele mai folosite.

Alte specii de pasari de balta abundente in apele României sunt: lisitele (Fulica atra), gainusa de balta (Gallinula chloropus) si cormoranii mari (Phalacrocorax carbo). Ele pot fi vânate prin apropiat, de pe mal sau din barca in perioada 15 august - 15 martie.

Prepelita - Coturnix coturnix

Prepelita ofera placerea primelor vânatori ale sezonului. In arsita sfârsitului de vara, traditionalele conace de dimineata, cu odihna de la prânz si popasul dupa conacul de seara vor fi savurate de iubitorii vânatorii.

Perioada de vânatoare este intre 15 august si 15 noiembrie. Vânatoarea cea mai frumoasa si cu cele mai bune rezultate este cea cu câine pontator.

OUALE DE PREPELITA UN REMEDIU PUTERNIC

           Ani de zile, marile laboratoare de cercetare ale lumii, in special din Japonia, Franta, Anglia, Rusia, SUA, au studiat calitatile miraculoase ale carnii si oualor de prepelita, precum si efectele miraculoase pe care acestea le au asupra sanatatii oamenilor.         

    Prepelitele au inceput sa fie domesticite in Europa, apoi in Coreea, China si Japonia, inca din anii 1300. Crescatorii japonezi le construiau colivii din lemn de santal si mahon, incrustat cu aur, argint, fildes si pietre pretioase. Si tot japonezii au fost cei care au inceput sa trateze diferite boli prin cure de carne si oua de prepelita.             

    Vechii egipteni isi conservau vitalitatea consumand carne si oua de prepelita, servite la banchete importante si considerate delicatese. In Romania, cresterea prepelitelor a inceput mai de curand, iar calitatile curative incredibile ale produselor lor nu sunt inca bine cunoscute si recunoscute. Dar ouale acestor pasari si-au dovedit actiunea benefica in peste 50 de afectiuni.               

    Efectele lor se datoreaza calitatii superioare a proteinei existente in ou, absentei colesterolului (este singurul ou dietetic), concentratiei deosebite de vitamine si de minerale. Minunea numita "ou de prepelita" a fost descoperita in 1967, de catre francezul J.Troffer.               

    Concluziile cercetarilor sunt senzationale. Oul de prepelita are de 6 ori mai multa vitamina B1 decat oul de gaina, de 15 ori mai multa vitamina B2, completate cu vitamina A, complex B, D3, E, C. Contine de 5 ori mai mult fosfor, de 8 ori mai mult fier, iar ca microelemente contine potasiu, zinc, calciu, sulf. La 100 de grame, contine 700 kcal, 12% proteine, 14% grasimi, 0,5% glucide, 0,9% minerale, fiind un adevarat laborator chimic.       

    Terapeutii recomanda ca aceste cure sa se tina de trei ori pe an, cu pauza de 21 de zile intre ele, pentru ca nu au nici un fel de contraindicatii; ouale trebuie consumate obligatoriu proaspete, de preferat embrionate (calcate de mascul), cele neembrionate folosindu-se doar pentru consumul normal. Se pastreaza in frigider, la 4-7 grade, in lada de fructe. Atentie: expira dupa o luna!           

    In timpul tratamentului, se consuma in primele 2 zile – 3 oua, a 3-a zi – 4 oua, a 4-a zi – 5 oua, si mai departe câte 5, pana la sfarsitul curei (250 oua pentru adulti si 150 pentru copii). Ouale se consuma pe stomacul gol, dimineata, dupa care 5 ore nu se mananca nimic sau, daca nu este posibil, dupa 3 ore se poate consuma putina hrana rece, neancalzita. Pe durata tratamentului este interzis consumul de cafea, de tutun, sau orice bautura bazata pe substante chimice. Alcoolul taie jumatate din proprietatile oului! Fumul a numai doua tigari ii distruge in special vitamina C!    

Porumbeii - Columba sp.

             

Porumbeii gulerati sau de scorbura, turturelele si gugustiucii sunt speciile deosebit de bine reprezentate in România. Pânda in lanul copt sau la pasaj pot oferi partide placute de vânatoare, atât cantitativ, cât si calitativ.

Perioada de vânatoare este cuprinsa intre 1 august si 31 martie.

Potârnichia - Perdix perdix

Reducerea substantiala a folosirii substantelor chimice in agricultura si reaparitia haturilor si tufarisurilor, ca urmare a procesului de restituire a proprietatilor, a recreat conditiile de refacere a populatiei de potârnichii. Populatii puternice s-au dezvoltat in zona de câmpie si de dealuri, unde zapada nu este atât de mare ca sa impiedice accesul la hrana..

Perioada de vânatoare este cuprinsa intre 15 octombrie si 31 decembrie. Metoda de vânatoare cea mai folosita este "la sarite" cu câini.

Potârnichea are lungimea totala a corpului de 310-330 mm, lungimea aripii de 148-162mm, lungimea cozii de 80-95mm,anvergura de 510-535mm. Greutatea variaza dupa anotimpuri, toamna 350-400g scazând sensibil iarna.

Culoarea generala a penajului este cenusie, iar culoarea roscata a capului si gusei se gaseste la ambele sexe. Masculul prezinta pe abdomen pene de culoare brun-castanie asezate in forma unei potcoave. Aceasta potcoava exista si la femele, mai putin pronuntata. La majoritatea femelelor, exista deasupra ochiului sau pe crestetul capului o pata deschisa, care la mascul lipseste, acesta având capul de culoare roscata.

Potârnichea este foarte fidela locului de trai, fiecare stol având un câmp de miscare limitat (500m), zona care creste la 1-2 km numai iarna.

Cuibul pentru clocit îl face pe sol, intr-o adâncitura naturala si adapostita, larga de 12-15cm si adânca de 5-8cm, pe care o captuseste cu iarba uscata si fulgi. Ouatul are loc in aprilie, intr-un cuib putându-se gasi 10-15 oua, uneori chiar mai multe. Ouale sunt mici, lungi de circa 3,5cm, de culoarea smântânii mergând pana la tonuri de brun-deschis, uneori si cu nuante rosii. Durata incubatiei este de 24-25 zile si începe imediat dupa terminarea pontei.

Puii parasesc cuibul imediat ce se usuca si se

Dusmanii principali sunt ciorile, cotofenele, dihorii, câinii si pisicile hoinare, ulii etc.

 Sitarul - Scolopax rusticola

Pasare migratoare de pasaj, sitarul prefera padurile tinere cu sol umed sau reavan, zavoaiele sau tufarisurile cu o stare de umiditate a solului care sa ii permita cautarea hranei. Pasajul incepe de obicei in luna martie, când sitarii se duc spre locurile de cuibarit din nordul Europei. O mica parte ramâne sa cuibareasca in Carpati. Toamna pasajul are loc in sens invers, iar când iernile sunt blânde si solul nu ingheata, unele pasari ramân sa ierneze in partile sudice ale tarii.

Perioada de vânatoare este intre 1 septembrie si 30 aprilie, iar metodele de vânatoare folosite sunt pânda de seara, "la sarite" si goana.

Vulpea 

In Câmpia Româna sau in Dobrogea, in dealurile subcarpatice sau in platoul Bucegilor, iarna pe zapada poti lesne observa urma pârtie a vulpii. Oriunde isi poate sapa o vizuina sau poate gasi una gata facuta, acolo unde este un pic de liniste si ceva rozatoare, se gaseste si sireata vulpe. Perioada de vânatoare pentru vulpe este cuprinsa intre 15 septembrie si 31 martie, iar metodele practicate sunt: goana, vânatoarea la vizuina, pânda la nada si vanatoarea cu chematoare. In România, vulpile se claseaza pe locul doi dupa iepure, in rândul mamiferelor recoltate pe fondurile de vânatoare.

Multe din trofeele valoroase de vulpe au fost pierdute prin desconsiderarea craniului acestei specii. Acum ele au inceput sa fie apreciate si rezultatele nu au asteptat prea mult sa apara. Vârful de serie al trofeelor românesti este reprezentat de un craniu de 25,30 puncte .