De ce vânăm ?
Iată una din întrebările
pe care "verzii" le pun din ce în ce mai frecvent şi mai tranşant
celor circa 7 milioane de vânători din Europa. Această întrebare şi altele
asemenea, care au început să fie auzite şi la noi, trebuie să ne oblige la
răspunsuri sincere, în primul rând faţă de noi înşine. Dacă nu le vom putea
găsi noi satisfăcătoare, cu greu vom putea fi convingători, în discuţiile
purtate pe această temă, cu opozanţii vânătorii.
Vânăm, fără îndoială,
pentru menţinerea echilibrului agro-silvo-cinegetic, în limitele sporului
populaţional, transmis nouă (vânătorilor) sub formă de cote de recoltă, de
autoritatea publică centrală a statului în domeniu. Vânăm, aşadar, durabil, cu
aprobarea şi sub controlul autorităţilor publice centrale care răspund de
vânătoare şi de mediu. Vânăm preponderent selectiv, aducându-ne astfel
contribuţia la conservarea şi chiar la îmbunătăţirea calităţii populaţiilor de
vânat. Facem acest lucru în calitate de vânători calificaţi, printr-un examen
susţinut şi promovat cu ocazia dobândirii calităţii de vânător.
Practicăm, deci,
vânătoarea în cunoştinţă de cauză, pe cheltuială proprie, scutind statul de
plata unor sume importante de bani pentru eventuala angajare a unor
profesionişti care să facă, în lipsa noastră, acelaşi lucru.
Iată un răspuns care poate
fi apreciat teoretic ca fiind complet şi convingător chiar şi pentru
"verzi". Nu este însă aşa. "Verzii" insistă să afle un
răspuns tranşant la întrebările: De ce vânăm? Care este motivaţia interioară a
acestei îndeletniciri? O facem din plăcere sau din necesitate?
Răspunsul nu poate fi
deloc simplu, fiindcă s-ar risca interpretarea eronată a acestuia, în
defavoarea vânătorilor.
Vânăm, în principal, din
dorinţa menţinerii echilibrului agro-silvo-cinegetic, artificial şi riguros
stabilit. Această necesitate nu poate fi pusă la îndoială, deoarece altfel,
fără extragerea surplusurilor populaţionale, s-ar produce un haos în
activitatea de gestionare raţională a vânatului şi în echilibrul instabil şi
temporar stabilizat artificial de OM în natură. Haosul ar conduce, în final, la
sărăcirea faunei sălbatice şi chiar a biodiversităţii. Necesitatea poate să nu
fie însă conştientizată de absolut toţi vânătorii.
Motivele practicării
activităţii de vânătoare, de către aceştia din urmă, sunt foarte diverse:
# unii o fac din plăcerea
de a petrece, motivat şi activ, o parte din timpul liber în mijlocul naturii; motivaţia
vânătorului este determinată într-un astfel de caz, de "excursia"
făcută şi de actul vânătorii în sine, generator de emoţii intense spre care
orice bărbat are o pornire lăuntrică, ancestrală; natura şi vânătoarea,
împreună, îi poate capacita pe vânători într-o asemenea măsură, încât să uite
de toate problemele cotidiene; aceasta, adăugat la efortul fizic făcut,
constituie pentru ei un important şi eficient mijloc de "reîncărcare a
bateriilor" organismului; toate, la un loc, constituie motive suficiente
pentru părăsirea temporară a comodităţii oferite de căminul familial;
# alţi vânători, care se
respectă şi respectă în egală măsură vânătoarea, o fac pentru "arta
vânătorii din pasiune"; aceştia sunt motivaţi mai mult de modul în care
dobândesc vânatul, nu de cât anume vânat dobândesc; ei sunt capacitaţi de
tehnica vânării şi urmăresc perfecţiunea actului în sine, neinteresându-i prea
mult rezultatul vânătorii;
# sunt şi vânători care
practică vânătoarea din dorinţa de a dobândi, cu orice preţ, vânat cât mai
mult, chiar în condiţiile în care fac rabat de la etica practicării
activităţii; prin această fază trec foarte mulţi dintre vânătorii începători,
insuficient şcolarizaţi; din păcate, unii rămân cu această pornire anormală
toată viaţa;
# puţini dintre
"vânători" merg la vânătoare pentru a ucide vânatul, încălcând
sfidător orice regulă de etică vânătorească; între ei şi braconieri nu este
prea mare deosebire, afară de faptul că unii acţionează la limita legii, iar
alţii în afara ei;
# există şi vânători,
puţini la număr, care practică vânătoarea pentru şansa de a studia vânatul,
interesându-i în mai mare măsură observaţiile asupra acestuia, ecologice şi
etologice, decât rezultatul vânătorii; sunt în general vânători care cunosc
atât de mult despre comportamentul vânatului, încât actul vânătorii devine prea
facil şi prea puţin interesant, comparativ cu acumularea, în continuare, de
cunoştinţe în domeniu;
# o altă categorie de
vânători, în general mai nevoiaşi sau mai gurmanzi, vin la vânătoare pentru vânatul
pe care-l pot prelua în bucătăria proprie; aceasta a fost şi rămâne încă o
motivaţie puternică pentru practica vânătorii, indiferent dacă vrem să o
recunoaştem sau nu;
# în sfârşit, sunt şi
vânători care merg la vânătoare pentru masa sau focul de la final de zi,
justificate de buna dispoziţie şi de atmosfera descătuşată de constrângerile
cotidiene cu care aceasta se încheie; în astfel de situaţii, când se lasă frâu
liber imaginaţiei şi comunicării sincere, se transmit cel mai instructiv
cunoştinţele, obiceiurile şi tradiţiile vânătoreşti; pentru mulţi vânători,
sfârşitul zilei de vânătoare contează cel mai mult.
Iată câteva dintre
motivaţiile concrete ale interesului vânătorilor pentru practicarea vânătorii.
Probabil că sunt departe de a fi epuizate, deoarece acestea sunt cu mult mai
nuanţate şi pot domina mai multe deodată acelaşi vânător.
Le place sau nu
"opozanţilor vânătorii", acestea sunt, în general, motivele reale
pentru care vânătorii vânează, bineînţeles în limitele şi în condiţiile
menţionate. Din aceste motive, vânătoarea a fost şi este încă îndrăgită.
Vânătoarea nu este, aşadar, nici simplu sport, nici activitate pur raţională şi
nici nu dăunează, aşa cum este acum practică, în vreun fel naturii.
Deşi vânează din motive
diverse - unele criticabile nu numai din partea "verzilor" ci şi a
semenilor - vânătorii fac în general, pe cheltuiala proprie, un lucru util
faunei de interes vânătoresc, echilibrului în natură şi societăţii. Acesta este
lucrul cel mai important şi de netăgăduit. Cu o singură condiţie, şi anume ca
vânătoarea să se practice durabil, lucru care depinde de capacitatea
managerilor în domeniu şi de eficienţa luptei antibraconaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu